O masina fara motor… post realist (nu pesimist da?)

Asteptam cu totii cu interes deciziile BNR de azi…sau cel putin baietii de la tmctv…

Logica asteptarea deciziei de reducere a rezervelor minime obligatorii – injectie de lichiditate in piata, dar mie mi se pare in momentul asta ca lucrurile arata cam asa (si avem 2 variante – voi fi foarte plastica in exprimare ca sa priceapa si tot nespecialistu’ in finante):

1. am datorii sau nevoie sa-mi pun pravalia pe picioare de 100 000 (de ceva… ce valuta doriti voi, sa zicem “coco”). Imi vand masina de 50 000 dar tot am o problema de 1/2 din suma…deci…abia daca mai reusesc sa respir sau sa iau ochii salariatilor la care am datorii de 3 luni, cu salariul pe o luna…so ??? Nimic semnificativ rezolvat…

2. ceva mai optimist si fericit: am datorii si nevoi de 100 000 si imi vand casa de 200 000. Buuun, imi platesc datoriile, imi pun businessu’ pe picioare (slabe sanse cred dar…sa zicem de dragul exercitiului) si imi mai raman si bani…wow ! Totusi masinaria aia, pravalia trebuie sa mearga, sa vand…banii sa circule si serviciile / produsele mele sa foloseasca….Ei aici e aici…Aciulea ne impotmolim….Vom consuma si surplusul caci harbul nostru (si cel mondial) are motorul foarte foarte ruginit…

Da, solutia este resuscitarea sistemului bancar…la nivel global, si mai ales a creditarii. Ca si actiuni ce trebuie intreprinse: curatat tot ce nu e sanatos (falimente ca la Lehman) si facut ceva ca aia ramasi in picioare si convalescenti sa se inteleaga intre ei (in acest moment nici un bancher nu mai crede alt bancher…ba nici in antreprenorii, a se citi pravalii-cliente). Singura problema: nu se poate sa ii cureti pe ceilalti mari caci au legaturi intre ei – toti cu toti …so, toti sunt bolnavi si manjiti.

Ce se va intampla, cel mai probabil: ne vom tari si vom da la pedale (toata planeta) pana vom acumula suficient capital de la populatie (si pravaliile intra aici) sa ne miscam iar cu viteza intai…poate a doua. In viteza a patra vom ajunge peste minim 5-6 ani din nou… CU TOTII !

Asta daca vom avea timp si vom fi lasati sa pedalam cumva si sa ne luptam fiecare in tara la el cu economia locala si moneda ce cu mandrie si-o sustine si foloseste fiecare (fie ea euro sau alte localisme si exotisme) si daca nu se hotaraste vreunul sa incerce sa-si resusciteze pravalia si tara proprie prin comertul cu arme sau ceva similar…. Momentan se cearta pe gaze, in Irak se luara de la petrolul lor, in Afganistan cica de la religie si fanatism (in realitate fiind multe, multe droguri in spate)…..Cine stie ce mai gasesc ei…dar cu siguranta gasesc ceva….

Dar, sa fim optimisti….oamenii se vor imbolnavi mereu si s-au obisnuit sa bage chimicale in ei, vor muri si vor trebui ingropati…asa ca cel putin 2 industrii (sau nise) am depistat deja: medicamentele si pompele funebre….

Se pare ca si eu am optat pentru una din ele, nu spun inca pentru care…va las pe voi sa ghiciti )).

So, curaj gaina !

CA BOGAT II GREU SI SARAC II RAU….Sa va insoteasca toata saptamana asta

Recunosc ideea nu imi apartine. M-am inspirat si eu de aici:
http://www.mana.ciutacu.ro/
CA BOGAT II GREU SI SARAC II RAU….show_d6a478b700731c(448, 46);

Platesc UPC-ul degeaba de pe 01.01.2009 – Am inceput anul in forta ! Super servicii !

Cum conexiunea mea la net merge cam o ora pe zi…asta daca adun reprizele de cate 5-10 min, din pacate nu am avut timp sa ma joc cu noua mea jucarie… Bine, nici timp nu am avut foarte mult, am tot pierdut noptile de la Revelion incoace…

Totusi, printre picaturi, va spun sincer ca nu ma dumiresc inca daca sa raman p-acilea sau pe blogspot…asa ca pana atunci, va cer inca “putintica rabdare” si ne vedem inca in 2 locuri….Hm ! Absurd oare ?

Pana ma dumiresc si cum export, import blogul…o sa incerc sa ma descurc “de mana” in ambele locuri dar ma gasiti si aici: http://luciacioara.blogspot.com/.

Multam de rabdare, pana la urma imi iese mie si asta…:D

De Revelion se innoada, se re-innoada si se rup prietenii, relatii !

Da, de obicei asa se intampla. Chiar daca social de-a dreptul dureros, pretextul petrecerii noptii dintre ani este folosit adesea pentru rupturi si apropieri in diverse tipuri de relatii interumane. Este printre putinele retete universale, pline de semnificatii pe care doar superstitia transformata usor-usor in traditie i-au oferit-o.

Dar nu o dizertatie despre semnificatia petrecerii Revelionului vreau sa tin aici.

Ma intreb in sinea mea insa: ce se intampla cu relatiile sociale cuminti, corecte si politicoase. Ce facem cu invitatiile facute si acceptate din politete, din obisnuinta sau din lipsa de altceva mai bun ? Ai fi tentat sa crezi ca da, dupa o noapte de pomina, oamenii s-ar apropia. Si asa si este ! Ce se intampla insa daca nici noaptea nu este de pomina ? Daca si “petrecerea” este cuminte, o sezatoare intre prieteni sau numai cunostinte, placuta in felul ei, mult prea asezata insa pentru varsta pe care tu simti ca o ai in sufletul tau dar si in buletin, si de-a dreptul plictisitoare comparativ cu nebuniile din unii ani trecuti ? Nu se rupe nimic, nu se innoada nimic, nu se intampla practic nimic semnificativ !

Ce concluzii poti trage cand te comporti social corect si perfect, sau mai exact – ce ar trebui sa simtim fata de oamenii cu care suntem in asemenea relatii ? Cand isi atinge conventia (si nu ipocrizia totusi) sociala limita maxima de acalmie si asezare ?

Voi cum ati petrecut Revelionul ? Cum “ati intrat in 2009” ?

1,2,3 testing, testing

Ei da, in sfarsit m-am hotarat sa-mi fac blog ! Sigur, zilele astea, avand cel putin teoretic un pic mai mult timp…vreau sa ma joc, sa ma familiarizez cu “feature-rile”…hehehe.
Ei uite ca prima promisiune…nu am de gand sa folosesc pe acest blog nici un cuvant pentru care exista si eu pot gasi echivalent in dulcea si frumoasa noastra limba… Nu, nu sunt un fan al regretatului profesor Pruteanu…dar cred ca la un moment dat, noi, cei ce cu ciudata mandrie ne numim “profesionistii corporatisti” (oribil concept totusi yeack!), exageram teribil cu …nici macar neologisme nu le-as numi intrucat nu au intrat in dictionar cuvintele englezite si stalcite (de nescris sau imposibil de acordat cateodata in limba noastra).

2. (Wow ! Deja ?) Mi-am intitulat blogul – de cautat si recapatat mintile….pornind de la 2 idei: prima, apartinand prietenei mele Ioana (http://ioana.simoaica.ro/) ce si-a intitulat jucaria virtuala personala “life after work” si ce-a de a doua – motto-ul meu etern “From all the things I’ve ever lost I miss my mind the most”. Asa ca, dragilor, hai sa ne cautam mintile pierdute impreuna, dupa servici bineinteles….caci mie imi lipsesc din ce in ce mai tare cu cat acumulez mai multe primaveri de viata (sa-i zic totusi “experienta” ? ) … si hehehe in campul muncii.

3. Si pentru ca vorbeam de motto-ul meu, in limba lui Shakespeare (da, a lui si a nimanui altcuiva de peste vreun ocean ) dupa cum ati putut observa, m-am vazut pusa din start in fata unei dileme (da, dilema si nu trilema….:) ) – in ce limba sa ne exprimam gandurile razlete, alergand haotic in cautarea propriilor minti ? Ce ne facem fratilor cu expatriatii veniti sa ne cotropeasca tarisoara bogata si minunata ? Dar cu prietenii de peste mari …si tari….nevorbitori de dulcea noastra comoara, siragul de nestemate rasfirate si uneori chinuite teribil (inclusiv de catre subsemnata) prin mediul publicistic romanesc (ziare, blogosfera, audio-vizual) ? Concluzia la care am ajuns eu, momentan, ar fi ca nu ma pot exprima deocamdata decat un limba materna dar ca in momentul in care subiectul ce-mi va trece razlet prin teasta, umpluta lejer cu materie cenusie, va rasuna mai clar in mintea mea in alta limba, ma voi exprima si in limba sus-amintitului geniu, deasemenea macelarit, parodiat si modernizat in toate felurile.

Acestea fiind zise va mai cer “putintica rabdare” pana ma mai joc cu butoanele “mizeriei” (licenta Mircica Badea http://mircea-badea.ro/blog/) si sa ne auzim cu bine la anul, cand intru live. Intre timp, daca cineva isi doreste sa imi transmita oarece, sa se exprime “liber” (va las pe voi sa definiti si sa va imaginati de unde si de la ce ghilimelele) pe jucaria mea va invit cu drag sa o faceti.

Va pupa mama !