De Revelion se innoada, se re-innoada si se rup prietenii, relatii !

Da, de obicei asa se intampla. Chiar daca social de-a dreptul dureros, pretextul petrecerii noptii dintre ani este folosit adesea pentru rupturi si apropieri in diverse tipuri de relatii interumane. Este printre putinele retete universale, pline de semnificatii pe care doar superstitia transformata usor-usor in traditie i-au oferit-o.

Dar nu o dizertatie despre semnificatia petrecerii Revelionului vreau sa tin aici.

Ma intreb in sinea mea insa: ce se intampla cu relatiile sociale cuminti, corecte si politicoase. Ce facem cu invitatiile facute si acceptate din politete, din obisnuinta sau din lipsa de altceva mai bun ? Ai fi tentat sa crezi ca da, dupa o noapte de pomina, oamenii s-ar apropia. Si asa si este ! Ce se intampla insa daca nici noaptea nu este de pomina ? Daca si “petrecerea” este cuminte, o sezatoare intre prieteni sau numai cunostinte, placuta in felul ei, mult prea asezata insa pentru varsta pe care tu simti ca o ai in sufletul tau dar si in buletin, si de-a dreptul plictisitoare comparativ cu nebuniile din unii ani trecuti ? Nu se rupe nimic, nu se innoada nimic, nu se intampla practic nimic semnificativ !

Ce concluzii poti trage cand te comporti social corect si perfect, sau mai exact – ce ar trebui sa simtim fata de oamenii cu care suntem in asemenea relatii ? Cand isi atinge conventia (si nu ipocrizia totusi) sociala limita maxima de acalmie si asezare ?

Voi cum ati petrecut Revelionul ? Cum “ati intrat in 2009” ?

1,2,3 testing, testing

Ei da, in sfarsit m-am hotarat sa-mi fac blog ! Sigur, zilele astea, avand cel putin teoretic un pic mai mult timp…vreau sa ma joc, sa ma familiarizez cu “feature-rile”…hehehe.
Ei uite ca prima promisiune…nu am de gand sa folosesc pe acest blog nici un cuvant pentru care exista si eu pot gasi echivalent in dulcea si frumoasa noastra limba… Nu, nu sunt un fan al regretatului profesor Pruteanu…dar cred ca la un moment dat, noi, cei ce cu ciudata mandrie ne numim “profesionistii corporatisti” (oribil concept totusi yeack!), exageram teribil cu …nici macar neologisme nu le-as numi intrucat nu au intrat in dictionar cuvintele englezite si stalcite (de nescris sau imposibil de acordat cateodata in limba noastra).

2. (Wow ! Deja ?) Mi-am intitulat blogul – de cautat si recapatat mintile….pornind de la 2 idei: prima, apartinand prietenei mele Ioana (http://ioana.simoaica.ro/) ce si-a intitulat jucaria virtuala personala “life after work” si ce-a de a doua – motto-ul meu etern “From all the things I’ve ever lost I miss my mind the most”. Asa ca, dragilor, hai sa ne cautam mintile pierdute impreuna, dupa servici bineinteles….caci mie imi lipsesc din ce in ce mai tare cu cat acumulez mai multe primaveri de viata (sa-i zic totusi “experienta” ? ) … si hehehe in campul muncii.

3. Si pentru ca vorbeam de motto-ul meu, in limba lui Shakespeare (da, a lui si a nimanui altcuiva de peste vreun ocean ) dupa cum ati putut observa, m-am vazut pusa din start in fata unei dileme (da, dilema si nu trilema….:) ) – in ce limba sa ne exprimam gandurile razlete, alergand haotic in cautarea propriilor minti ? Ce ne facem fratilor cu expatriatii veniti sa ne cotropeasca tarisoara bogata si minunata ? Dar cu prietenii de peste mari …si tari….nevorbitori de dulcea noastra comoara, siragul de nestemate rasfirate si uneori chinuite teribil (inclusiv de catre subsemnata) prin mediul publicistic romanesc (ziare, blogosfera, audio-vizual) ? Concluzia la care am ajuns eu, momentan, ar fi ca nu ma pot exprima deocamdata decat un limba materna dar ca in momentul in care subiectul ce-mi va trece razlet prin teasta, umpluta lejer cu materie cenusie, va rasuna mai clar in mintea mea in alta limba, ma voi exprima si in limba sus-amintitului geniu, deasemenea macelarit, parodiat si modernizat in toate felurile.

Acestea fiind zise va mai cer “putintica rabdare” pana ma mai joc cu butoanele “mizeriei” (licenta Mircica Badea http://mircea-badea.ro/blog/) si sa ne auzim cu bine la anul, cand intru live. Intre timp, daca cineva isi doreste sa imi transmita oarece, sa se exprime “liber” (va las pe voi sa definiti si sa va imaginati de unde si de la ce ghilimelele) pe jucaria mea va invit cu drag sa o faceti.

Va pupa mama !