De Revelion se innoada, se re-innoada si se rup prietenii, relatii !

Da, de obicei asa se intampla. Chiar daca social de-a dreptul dureros, pretextul petrecerii noptii dintre ani este folosit adesea pentru rupturi si apropieri in diverse tipuri de relatii interumane. Este printre putinele retete universale, pline de semnificatii pe care doar superstitia transformata usor-usor in traditie i-au oferit-o.

Dar nu o dizertatie despre semnificatia petrecerii Revelionului vreau sa tin aici.

Ma intreb in sinea mea insa: ce se intampla cu relatiile sociale cuminti, corecte si politicoase. Ce facem cu invitatiile facute si acceptate din politete, din obisnuinta sau din lipsa de altceva mai bun ? Ai fi tentat sa crezi ca da, dupa o noapte de pomina, oamenii s-ar apropia. Si asa si este ! Ce se intampla insa daca nici noaptea nu este de pomina ? Daca si “petrecerea” este cuminte, o sezatoare intre prieteni sau numai cunostinte, placuta in felul ei, mult prea asezata insa pentru varsta pe care tu simti ca o ai in sufletul tau dar si in buletin, si de-a dreptul plictisitoare comparativ cu nebuniile din unii ani trecuti ? Nu se rupe nimic, nu se innoada nimic, nu se intampla practic nimic semnificativ !

Ce concluzii poti trage cand te comporti social corect si perfect, sau mai exact – ce ar trebui sa simtim fata de oamenii cu care suntem in asemenea relatii ? Cand isi atinge conventia (si nu ipocrizia totusi) sociala limita maxima de acalmie si asezare ?

Voi cum ati petrecut Revelionul ? Cum “ati intrat in 2009” ?